1.1. Compoziţie şi distribuţie naturală a speciilor componente.

2.1. Mărimea suprafeţei pădurilor virgine (ansamblul unităţilor amenajistice) va fi de cel puţin 20 de hectare (fără fragmentele care nu corespund criteriilor de selecţie), cu excepţia ecosistemelor rare şi de mare interes ecologic (ecosisteme cu Pinus cembra, ecosisteme unicat din Delta Dunării şi multe altele) pentru care suprafaţa minimă va fi de 10 hectare. Ecosistemele rare şi de mare interes ecologic vor fi înconjurate de zone tampon de protecţie.

1.2. Prezenţa unor structuri complexe stratificate în plan vertical şi mozaicat în plan orizontal, fiind evidentă textura specifică constituită din faze de dezvoltare. Pot lipsi unele faze de dezvoltare, cu deosebire faza de dezagregare sau faza de regenerare.

2.2. Dispunere continuă (compactă) a pădurii, astfel încât să se asigure autoreglarea şi perpetuarea ecosistemului.

1.3. Biodiversitate ridicată, inclusiv sub raportul dimensiunilor şi vârstei arborilor, unii dintre aceştia având elemente de arboret cu vârste de peste 150 de ani. Frecvent, structură plurienă şi relativ plurienă.

2.3. Limite naturale (culmi, văi, pâraie, liziera pădurii ş.a.), astfel încât pădurii selectate să i se asigure stabilitate la acţiunea factorilor externi, fără ca aceste limite să se suprapună în mod obligatoriu cu limitele parcelare.

1.4. Lipsa intervenţiilor silviculturale în ultima perioadă de 30 de ani. Se admit cel mult 5 cioate vechi la hectar, având diametre de peste 15 cm, aflate în diferite stadii de descompunere.

2.4. Se pot include şi eventuale suprafeţe care nu corespund criteriilor de selecţie, fără ca aceste suprafeţe să depăşească 10-15% din suprafaţa totală a arboreturilor care îndeplinesc condiţiile de selecţie.

1.5. Prezenţa lemnului mort pe picior şi la sol, aflat în diferite stadii de descompunere.

2.5. Frecvent, configuraţie frământată a suprafeţei terenului (cauzată de antrenarea solului din jurul rădăcinilor principale ale arborilor mari, doborâţi natural).

1.6. Consistenţă – indicele de închidere a coronamentului – naturală sau apropiată de aceasta (diminuată cu cel mult 0,2) adecvată condiţiilor staţionale, variabilă în raport cu faza de dezvoltare. În condiţii staţionale precare consistenţa este mult subunitară (Molidiş de stâncărie calcaroasă, Molidiş cu Polytrichum ş.a.).

1.7. Sol nealterat de eroziune datorată intervenţiilor antropice. Se admit drumuri vechi de exploatare, dar acestea sunt neutilizate şi acoperite în mod natural cu litieră, plantule, arbuşti, arbori şi/sau plante ierboase.

1.8. Absenţa drumurilor şi construcţiilor în pădure sau existenţa unor drumuri care nu au fost utilizate în ultima perioadă de 30 ani. Fac excepţie infrastructura managementului de cercetare ştiinţifică şi a unor trasee tematice şi/sau turistice, precum şi pichetarea limitelor amenajistice.